A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier își băuse cafeaua liniștit. Când l-a văzut pe Ștefan – alb ca varul, cu cearșaful după el și strigând: „Auzi, tinere, unde se dă cafeaua aia de pomană?”, băiatul a lăsat cana și a fugit de parca îl urmărea fiscul.

— E cam frig, tată, și n-au lăutari. Mai bine stau aici cu voi, chiar dacă mă bate nevasta la cap! 😂

Ștefan a ajuns acasă cu un taxi, împrumutând niște haine de la un asistent milos (și speriat). Când a bătut la ușă, familia era deja la masă, plănuind parastasul și certându-se pe cine ia televizorul cel mare.

— Măi, să fie, a mormăit el. Ori am ajuns în rai și e cam auster, ori nevastă-mea m-a mutat în debara.

Totul a început la nunta nepoatei sale, unde Ștefan a confundat entuziasmul cu capacitatea pulmonară. După a treia sârbă legată și a cincea carafă de vin „de ăla bun”, inima lui Ștefan a zis: „Gata, băieți, eu am ieșit la pensie” . S-a prăbușit fix în mijlocul ringului, cu un zâmbet pe buze și o chiftea încă în mână.